La orele când întunericul încă dansează cu lumina, în tâmpla dimineții, mușuroi de oameni se primenesc și iau drumul uliței Rădășenilor, în fiecare duminică și zi de sărbătoare, mai ales acum in ziua de prăznuire a sfintilor ocrotitori ai parohiei unde slujește de o viață părintele, acolo unde de atâtea ori au găsit speranța.
De la an la an sunt tot mai mulți și mai nerăbdători să se împărtășescă din aura desprinsă din vechile proloage, a părintelui Petru Irimescu.
E necruțător timpul chiar și cu sfinții, este tributul pe care toți îl plătim atunci când ne îndreptăm spre nemurire. Se fac liste lungi, oamenii dorm prin mașini, cei mai îndrăzneți înnoptează sub bolta argintie a cerului, toți așteaptă un sfat, o privire, o simplă binecuvântare, de la cel care deși trăiește în prezent, pare desprins mai degrabă din trecut. E puntea dintre ieri și azi, a celor care l-au descoperit pe Dumnezeu în necazurile vieții și s-au desfătat de mireasma învățăturilor simple , dar pline de duh, transmise cu forța unui motor care continuă să ne însoțească în cele mai negre clipe ale vieții, cu timp și fără timp.
Este multă rugăciune acolo în ochii părintelui, sunt autostrăzi de riduri sub pielea udată de lacrimi, de nopțile jertfite din tinerețe rugăciunii și iubitei sale povățuitoare, Maica Domnului, cea în mâna căreia și-a așezat întotdeauna nădejdea și nu l-a dezamăgit.
Ne agățăm de părintele Petru ca de o frânghie ce ne trage spre cer, simțim că lângă el necazul este mai ușor de purtat, speranța este mai prezentă, durerea își găsește leac. Uităm uneori că este un om, cu neputințe, cu boli, cu offuri. I-am furat timpul, l-am răpit dintre cei dragi, pentru că doar acolo simțeam că putem să găsim soluția la muntele de probleme care ne acaparau. I-am sorbit cuvintele ca altădată evreii în pustie atunci când le predica Hristos.
Omul acesta vorbește cu putere, așa cum puțini știu să o mai facă. Fiindcă a trăit precum a vorbit. Mai întâi el a făcut și apoi și altora le-a insuflat același duh. E ziua de prăznuire a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, se perindează sute și mii de creștini care astăzi ii datorează viața, sănătatea, bucuria de a trăi. Devine neîncăpătoare biserica de pe ulița Rădășenilor, de scâncet de copil, de bastonul bătrânilor desprinși din icoane, de oamenii care au simțit preț de o clipă faptul că sfințenia este posibilă și în zilele noastre, acolo unde harul găsește pământ curat pentru a se odihni.
Ne dorim să-l mai țină Dumnezeu, să nu îl ia. Bucurați-vă și fiți luminoși toți care ați trecut măcar odată creștetul sub mâna caldă și plina de har a părintelui Petru Irimescu. Întru mulți ani, aici lângă noi cei care vă prețuim!